1. Ce priveliște frumoasă, o grădină nou sădită,
Zâmbete și flori alese, sfinte raze de lumină.
Ne rugăm ca Grădinarul, sus din marea strălucire,
Să reverse-acum din plin, raze calde de iubire.

R: Din grădina dragostei, spre grădina veșniciei,
Lângă El mereu uniți, mână-n mână să pășiți,
Cu privirea la Hristos.
Din grădina dragostei, spre grădina veșniciei,
Noi din inimă dorim, El să umple-al vost cămin
Cu binecuvântarea Sa.

2. Amândoi să stați plecați pe genunchi în rugăciune,
Faceți bine neobosiți, cât și multe fapte bune.
Ridicați privirea-n sus, având gând de mulțumire,
Și cu toți odat’ să fim la nunta din veșnicie.

R: Din grădina dragostei, spre grădina veșniciei,
Lângă El mereu uniți, mână-n mână să pășiți,
Cu privirea la Hristos.
Din grădina dragostei, spre grădina veșniciei,
Noi din inimă dorim, El să umple-al vost cămin
Cu binecuvântarea Sa.

B: În iubirea Lui să creșteți, zi de zi vă întăriți,
Chiar prin vânt și prin furtună, neclintiți să biruiți.
Din grădina de iubire, plină azi de flori și cânt,
Spre grădina nemuririi, unde Soare-i Domnul Sfânt.

R: Din grădina dragostei, spre grădina veșniciei,
Lângă El mereu uniți, mână-n mână să pășiți,
Cu privirea la Hristos.
Din grădina dragostei, spre grădina veșniciei,
Noi din inimă dorim, El să umple-al vost cămin
Cu binecuvântarea Sa.

C: Noi din inimă dorim, El să umple-al vost cămin
Cu binecuvântarea Sa.